10 ani fără Constantin Vasile (FC Oltchim)… „A fost ca un tată pentru mine! Nu am întâlnit om mai corect! Cu el, Vâlcea avea acum echipă în Liga I”

În urmă cu exact 10 ani, pe 6 ianuarie 2010, fotbalul vâlcean primea o lovitură grea: Constantin Vasile (proprietarul Popasului „Casa Românească”, de la Călimăneşti) şi sponsorul principal al echipei FC Oltchim din acea perioadă pierdea lupta cu viaţa, după o grea şi lungă suferinţă. De numele său se leagă câteva dintre cele mai mari performanţe ale „chimiştilor”… Laurenţiu Fier, fost portar la FC Oltchim, încă poartă în suflet greaua pierdere „a celui mai sufletist şi bun om pe care l-a cunoscut vreodată şi care i-a fost ca un tată”.

„În 2010, fotbalul vâlcean a pierdut unul dintre cei mai buni oameni”

„A fost o legătură profundă între noi doi, chiar dacă eu eram jucător, iar el un puternic om de afaceri. Şi acum simt dorul lui! Eram născuţi în aceeaşi zi, pe 24 februarie, doar că el era cu 5 ani mai mare decât mine. Cum a început povestea? În 1998, a promovat-o pe FC Oltchim în Liga a III-a. Pe-atunci, el avea Casa Românească, dar şi SibGuard, firmă de pază cu sediul în Sibiu. Constantin Vasile era sponsorul principal al echipei, alături, bineînţeles, de Combinatul Chimic. A fost unul dintre cei mai corecţi şi pătimaşi oameni pe care i-am cunoscut vreodată. În anul când a promovat Oltchim-ul, eu eram golgheter la Drăgăşani – deşi stăteam în poartă! – pentru că executam toate penaltiurile şi loviturile libere. Atunci, Mitică Teleşpan m-a luat şi m-a adus la această echipă. În primul sezon, am jucat excelent şi am terminat pe 3 sau 4 în campionat. Puteam chiar promova, dar nu s-a vrut, pentru că era şi handbalul, care consuma destul de mulţi bani. Îmi aduc aminte că, în al doilea campionat, aveam meci cu Sibiul, care se bătea la promovare în Liga a II-a”.

„Vasile a suferit mult şi s-a retras din sport, din cauza măgăriilor care se făceau!”

„Atunci, Constantin Vasile a fost băgat în şedinţă de prefectul Sibiului, primarul de acolo, preşedintele Consiliului Judeţean, ca să îi dăm meciul. Vasile, corect fiind, a venit şi ne-a spus asta. Paradoxal, la ora meciului de pe teren propriu, cu Sibiu, cine credeţi că vine? Constantin Roibu, pe care nu îl mai văzuserăm niciodată la stadion… Ce ne-a spus? Că nu avem voie să pierdem acest meci, altfel e nasol… Am condus cu 2-0, apoi s-a terminat 2-2. Atunci, a promovat Pandurii Tg. Jiu, despre care se vorbea că avea mari interese cu Combinatul Chimic. S-a spus că tocmai de aia venise şi Roibu la meci, ca să promoveze Pandurii. Nouă ne-a părut rău pentru Constantin Vasile, dar pe el nu îl interesa deloc asta, pentru că voia doar să fim corecţi. Toată viaţa, el asta ne-a cerut! A urmat cel de-al treilea campionat, cu bătălie pentru Liga a II-a între Minerul Motru şi Internaţional Piteşti. Dan Lazăr ne-a tratat pe noi ca pe nişte regi, ne-a ţinut pe banii lui în cantonament. Doar că Diculoiu şi Prisăcaru au vrut să îi ajutăm pe cei de la Motru. Nu a fost aşa şi i-am bătut pe Motru cu 1-0 şi a promovat Piteştiul. A fost dezastru atunci!”.

„Am fost dat afară de la Oltchim, dar el m-a ţinut angajat încă un an şi jumătate”

„Pe mine, pe Lucian Giurcă şi alţi colegi, conducerea nu ne mai vedea deloc cu ochi buni. Voia să scape neapărat de noi, pentru că nu le făceam planurile! Chiar şi aşa, era etapa a 10-a, iar noi eram lideri, fără nicio înfrângere. Vasile s-a implicat enorm şi a fost anul în care puteam promova la pas. Atunci, a apărut o mare divergenţă între mine şi Constantin Vasile şi, respectiv, Mihai Diculoiu, în ceea ce priveşte anumite probleme financiare. De nervi, Diculoiu a dat ordin să nu mai fiu introdus în poartă şi să stau doar rezervă. Asta cu toate că, până atunci, apărasem perfect şi primisem doar un gol. Am fost atunci la doar un pas să mă iau la bătaie cu Prisăcaru şi, prin urmare, am fost exclus imediat din lot. Aveam dreptate, doar că eram extrem de nervos! Ştiţi ce a făcut Vasile, care ştia mereu adevărul? M-a ţinut un an şi jumătate angajat la el! Ştia că nu e corect ceea ce s-a întâmplat. Lumea îl iubea mult. De la jucători, până la prieteni şi cunoscuţi… Şi asta pentru că toată viaţa nu şi-a bătut joc de nimeni!”.

„Fiul său, Andrei, a construit un imperiu la Vâlcea. Vasile ar fi mândru de el!”

„De fapt, după acel episod, Constantin Vasile s-a retras şi din fotbal. A înţeles că nu e corectitudine! Doar că nici viaţa nu a fost la fel de corectă şi, la 45 de ani, avea să lase în urmă multă durere. Băiatul său, Andrei, e deosebit, şi a impresionat deja Vâlcea. A făcut de 10 ori mai mult decât a construit tatăl său, care, de acolo, de sus, sunt convins că este mândru de minunatul său fiu. Nu îl voi uita niciodată pe Constantin Vasile, care, acum, ar fi putut duce Vâlcea în Liga I!”, a mărturisit Laurenţiu Fier.