Fotbalul mic trăiește prin pasiune. Trăiește prin sudoarea jucătorilor care intră pe teren din dragoste pentru sport și prin efortul celor care, de peste două decenii, aleg să scrie despre aceste competiții voluntar, din respect pentru fenomen. Dar, uneori, „sănătatea” fotbalului este șubrezită chiar de cei care ar trebui să o protejeze. De unii oameni care consideră un club cu propria grădină de zarvat.

La AS Sănătatea Govora, se pare că dialogul și transparența sunt noțiuni opționale. Recent, într-o tentativă de a documenta activitatea echipei – așa cum am făcut-o constant și gratuit în ultimii 20 de ani – m-am lovit de un zid de aroganță ridicat chiar de președintele clubului, Gabriel Bizic (foto – Facebook).

Într-un limbaj care amintește mai degrabă de un regim dictatorial decât de managementul unui club sportiv în 2026, domnul Bizic a ținut să îmi dicteze cu cine am voie să vorbesc: „Întreabă-mă pe mine, nu pe alții”.

Lecția de „comunicare” de la Govora

Este trist să vezi cum un om care pretinde că „aleargă să facă rost de bani” pentru echipă nu înțelege valoarea capitalului de imagine. În loc să aprecieze promovarea gratuită a jucătorilor săi, președintele a ales să interzică practic dialogul jurnalistic, culminând cu o replică ce spune totul despre viziunea sa: „Să nu mai scrii de noi”. Lume multă, oameni puțini!

Domnule Președinte, presa nu scrie „de dumneavoastră” ca entitate administrativă, ci scrie despre sportivi, despre efortul din teren și despre comunitate.  Și nu are nevoie de opinia dvs, DELOC! Jucătorii de la Sănătatea Govora merită să fie cunoscuți, dar este regretabil că imaginea lor este murdărită de toanele unui lider care confundă funcția cu proprietatea privată asupra informației. Rușine!