Naţionala antrenată de Florentin Pera, niciun progres la Euro 2022! România a terminat competiţia pe locul 12. La fel ca în 2020!

La ediţia din acest an a Campionatului European, România a avut un bilanţ negativ (două victorii în şase meciuri) şi a terminat pe locul 6 în Grupa II din Main Round, respectiv pe 12 – în clasamentul general al competiţiei. În pofida celor două înfrângeri cu Muntenegru şi Germania, tricolorele ar fi putut încheia pe 11, cu cele 2 puncte pe care le aveau în cont înaintea etapei finale din Main Round, dar au avut ghinionul că Ungaria – ultima clasată din Grupa I – a învins Slovenia şi a terminat cu acelaşi punctaj. Maghiarele au ocupat o poziţie superioară graţie golaverajului (–16, faţă de –19 al tricolorelor, cauzat în special de bătaia încasată în faţa Franţei, la o diferenţă de 14 goluri: 21-35).

Până la urmă, dincolo de jocul bun şi de acuzele la adresa arbitrajului, ceea ce rămâne în urmă (cum se întâmplă, în general, în sport) e rezultatul final. Iar acesta spune că n-a fost niciun progres faţă de ediţia Campionatului European din 2020, când România a terminat tot pe locul 12, la turneul desfăşurat în Danemarca. După acea competiţie, selecţionerul de atunci, Bogdan Burcea (SCM Craiova) – actualul secund al lui Florentin Pera – a fost contestat puternic de specialiştii din handbalul românesc. Deşi abia preluase echipa şi a avut ghinionul că a prins perioada grea din timpul pandemiei de Covid-19 (când până să te şi antrenezi era dificil, dar să te mai gândeşti să faci performanţă!), el a fost îndepărtat imediat de la conducerea naţionalei şi înlocuit cu Adrian Vasile (CSM Bucureşti). De această dată, sigur nu va mai fi la fel, pentru că Florentin Pera e susţinut de preşedintele FRH, Constantin Din, cel care l-a dorit expres la prima reprezentativă, şi va fi menţinut pe banca tehnică a tricolorelor. Ceea ce un lucru bun, pentru că doar continuitatea poate genera progres în sport.

În 2018, cu ibericul Ambros Martin la timonă, România a fost aproape de obţinerea unei medalii

Clasările din 2020 şi 2022 sunt cele mai proaste din istoria României, la Campionatul European. Spre comparaţie, de menţionat este faptul că, la Euro 2018, când turneul s-a desfăşurat în Franţa, avându-l pe ibericul Martin Ambrosio la timonă, România a fost foarte aproape de medalii. Din păcate, tricolorele au pierdut semifinala cu Rusia (22-28), iar ulterior şi finala mică împotriva Olandei (20-24), astfel că au încheiat competiţia pe locul 4. După patru ani, iată că nici măcar un obiectiv banal (locul 10) nu a putut fi îndeplinit.

În acest sens, rămâne de văzut ce va fi în 2023, la Campionatul Mondial, care, la fel ca Euro 2022, va fi găzduit, în premieră, de trei ţări (Danemarca, Norvegia şi Suedia), în perioada 30 noiembrie – 17 decembrie. Tricolorele trebuie să depăşească clasările slabe din ediţiile anterioare, în speţă, locul 12 din Japonia (2020), cu suedezul Tomas Ryde la timonă, şi poziţia a 13-a din Spania (2021), cu Adrian Vasile. Oare vor reuşi? Dacă nici atunci…

Sursă foto: EHF