vineri, aprilie 16, 2021
Fotbal Județean

Povestea incredibilă a lui Iulian Dobroiu… A fost împuşcat aproape mortal când avea doar 2 ani şi a rămas fără o mână. A ajuns, mai apoi, unul dintre cei mai mari fotbalişti din Alunu şi chiar primar, pentru 8 ani!

1.62KVizualizari

A început campania „Fotbalul de la A(lunu) la Z(ătreni)!”, care vă promite o iarnă de neuitat, cu povestiri şi momente deosebite din istoria sportului-rege de la nivel judeţean! Vom începe cursa noastră prin Vâlcea de la… Alunu, care e şi prima localitate, în ordine alfabetică… Alunu a avut prima echipă de fotbal la începutul anilor ’80, într-o perioadă încărcată, în care orgoliile şi rivalităţile cu localităţile învecinate (în speţă, cu Mateeşti şi Berbeşti), aduceau lupte eroice pe terenul cu iarbă.

Dragostea pentru balonul rotund nu l-a putut ţine departe de gazon…

Despre primii ani din istoria echipei ne-a vorbit Iulian Dobroiu, fost primar timp de 8 ani la Alunu şi jucător de bază acum aproape trei decenii… El nu este un simplu fotbalist, ci poate singurul din judeţul nostru care a activat fără o mână. Pe când avea doar doi ani şi jumătate, un vecin a venit acasă la el şi a pus mâna pe puşca de vânătoare a bunicului său, pentru a se juca cu ea. Fără să ştie că arma e încărcată, l-a împuşcat accidental pe Iulian, moment în care şi-a pierdut un braţ. Cu toate acestea, dragostea pentru balonul rotund i-a fost atât de mare, încât nu a putut sta departe deloc de dreptunghiul verde… „Pe-atunci, era un altfel de fotbal, dur, rău, care se lăsa des cu accidentări şi clinciuri între jucători şi spectatori. Îmi aduc aminte că actualul primar din Valea Mare, Constantin Briceag, s-a ales cu piciorul rupt la un meci, cel care l-a accidentat fiind chiar un coleg al meu. Un arbitru a luat bătaie în timpul unei partide şi, ca să scape, a intrat în casa unui cetăţean de lângă stadion. Un altul a fost luat de barbă şi trântit la pâmânt. Acum, se face un alt tip de fotbal, al prieteniilor. E adevărat, e mai frumos, dar nu atât de bărbătesc… Jucătorii sunt prieteni între ei. Pe-atunci, aşa ceva era de neconceput. Eram adversari pe teren şi în afara lui. În ceea ce ne priveşte, derbiul cu echipa din Berbeşti era cel mai aşteptat. Acum, sunt reguli mai stricte în timpul jocului. Prin anii ‘80, dacă nu intrai în cârciumă înainte, dar şi după meci, nu te numeai fotbalist. Pierdeai tot farmecul… Erau jucătorii roşii ca racul pe gazon! În plus, aveam spectatori, nu glumă. Cel puţin 100 la fiecare meci… Fotbalul era un motiv de sărbătoare…”, şi-a amintit Iulian Dobroiu.

„Iulian Dobroiu era un executant impecabil al loviturilor libere!”

Despre Iulian Dobroiu, ne-a povestit şi Nicolae Birăruţ, actual oficial la Olteţul Alunu 2016. „Chiar dacă nu avea o mână, era un jucător excelent. Când aveam lovituri de la 30-35 de metri, Iulian bătea de fiecare dată şi se ştia că era mai mereu gol. Avea un şut puternic, cum rar vedeai la acest nivel… La Alunu, fotbalul a fost şi este, în continuare, foarte iubit… Avem mulţi spectatori la meciurile noastre. Fiecare etapă e un prilej de sărbătoare. Noi încercăm să menţinem ştacheta sus şi să ajungem, din nou, în Superligă. Acum, suntem pe primul loc în clasamentul Ligii a IV-a, iar echipa este foarte iubită de locuitori”, a explicat Nicolae Birăruţ.

„Îi ciocăneam mereu pe cei de la Berbeşti. De aia, nici nu prea ne suportau!”

Pavel Rădulescu, un alt jucător al echipei Olteţul Alunu, din anii ’80, îşi aduce aminte că, în vremea respectivă, fotbalul era bazat mult orgolii, iar meciurile erau aşteptate la fel de mult ca şi pâinea caldă. „Cei de la Minerul Berbeşti nu ne-au suportat niciodată, pentru că îi ciocăneam mai mereu pe unde îi prindeam. Nu prea au câştigat «ortacii» derbiuri multe contra noastră, de aici, poate şi rivalitatea crescută între noi şi ei… Oricum, era o perioadă foarte frumoasă. Îmi aduc aminte că treceam dealurile pe jos ca să ajungem în localităţile învecinate să jucăm… Se juca cu mai multă plăcere şi pasiune. Era o onoare să faci parte din echipa localităţii tale”, a declarat Pavel Rădulescu.