Ştiaţi că prima vuvuzelă a apărut acum peste 40 de ani, la Costeşti?! A inventat-o bunicul primarului Toni Peştereanu şi era, de fapt, o talangă de vaci :))

Potrivit informaţiilor de pe internet, prima vuvuzelă ar fi apărut în anii ’70, în Africa de Sud, invenţia aparţinând lui Freddie Saddam Maake, care ar fi modificat un claxon de maşină, tocmai pentru a face gălăgie infernală la meciurile de fotbal. Între timp, acest instrument a ajuns extrem de apreciat, astfel că, la ora actuală, în lume se vând zeci de mii în fiecare zi. Probabil însă că prima vuvuzelă – păstrând, bineînţeles, simţul umorului – a apărut în comuna Costeşti, fiind inventată chiar de către Ştefan Peştereanu, bunicul actualului primar al localităţii, Toni Peştereanu. Chiar dacă nu făcea un zgomot la fel de puternic precum surata sa africană, totuşi, îi ajuta pe jucătorii să fie mai determinaţi şi să alerge mai mult spre poarta adversă. Este vorba de o talangă, adică, acel clopot pe care vacile îl ţin atârnat la gât.

Neli Milosteanu: „De sărbători, ne strângeam peste 100 de persoane să jucăm fotbal. Acum, terenurile sunt goale!”

Despre această mega-invenţie ne-a povestit Neli Milosteanu, tatăl fotbalistului Răzvan Milosteanu, care a jucat la începutul anilor ’80. „Bunicul lui Toni era nelipsit la stadion. Zgândărea din talangă şi striga: «haideţi, băieţii mei, să câştigăm!!!» Era un suporter înflăcărat al nostru. De fapt, toată familia Peştereanu, de la bunic, tată şi până la nepot, este mare iubitoare de fotbal. Ca dovadă, Toni Peştereanu, actualul primar, a făcut la Costeşti cea mai puternică echipă de fotbal din toată timpurile, care e aproape campioană a judeţului. Tatăl primarului, Toma, era cel mai mare susţinător al echipei. Achita din propriul buzunar baremurile de arbitraj şi ne chema la el acasă să ne facă cinste cu o masă caldă. Erau alte vremuri pe atunci. Că tot au trecut sărbătorile… Păi, acum nu mai văd pe nimeni la fotbal. Pe-atunci, după Crăciun şi Revelion, ne strângeam peste 100 de băieţi să jucăm fotbal. Era o plăcere uriaşă. Generaţia actuală vrea însă doar bani. Din păcate, a murit tot farmecul acestui sport. Acum 30-40 de ani, când jucam eu fotbal, nu mergeam la meciuri să câştigăm, ci să ne simţim bine… De aia, avem amintiri atât de plăcute!”, a povestit Neli Milosteanu.

Toma Peştereanu: „Pe vremuri, jucai desculţ! Nu aveai încălţări! Dacă nu loveai bine mingea, şchiopătai şi un an!” :))

Ştefan, bunicul primarului Toni Peştereanu, a fost printre primii jucători din istoria comunei Costeşti. Iar localitatea are o lungă tradiţie fotbalistică, prima echipă fiind fondată acum aproximativ 70 de ani. Despre asta, ne-a povestit chiar tatăl primarului, Toma. „În familia noastră, fotbalul a fost foarte iubit. Tatăl meu a jucat la fosta echipă a Armatei, SSV Vâlcea. Eu am ţinut mult la echipă, mai ales că, timp de 7 ani, am susţinut-o din banii mei. La Costeşti, a existat una dintre printre primele echipe din Vâlcea, care, înainte, s-a numit Recolta. Îmi aduc aminte că, după ce se lăsase de fotbal, adică prin ’80, tatăl meu venea la terenul de fotbal cu talanga într-o mână şi toporul în alta… Era doar de impresie, pentru că niciodată nu făcea scandal… Erau şi bătăi pe timpuri. Îmi aduc aminte de una când am avut meci la Călimăneşti, cu Cozia. Era zăpada până la genunchi. Nu ştiu ce s-a întâmplat, că s-a iscat o bătaie generală, între jucători, spectatori… A fost nebunie! Să ştiţi că nu erau bani înainte de Revoluţie. Mergeam cu căciula în mână pe la oameni şi le ceream bani de arbitraj, de diverse. Dar oamenii iubeau fotbalul şi ne ajutau mereu. Era cea mai bună modalitate de distracţie. Au fost vremuri în care jucătorii intrau desculţi pe teren, acum 60-70 de ani. Iar mingile erau atât de tari că, dacă nu le loveai cu atenţie, şchiopătai un an după aceea. Oricum, fotbalul pe-atunci avea farmecul lui… Lumea era mai bună, mai implicată. Acum, totul e pe bani, iar adevăratul farmec a dispărut. Din păcate!”, a spus Toma Peştereanu.

Toni Peştereanu: „La primul meu meci, la 13 ani, am jucat cu nişte ghete atât de mari, că parcă aveam bărci în picioare”

De numele primarului Toni Peştereanu se leagă cea mai mare performanţă a echipei Minerul Costeşti, care, în 2019, a câştigat Cupa României şi Supercupa Vâlcea, iar, anul acesta, are cele mai mari şanse să ia titlul judeţean şi să joace barajul pentru promovare în Liga a III-a. El este implicat la echipă din 1993, când a avut mai întâi calitatea de jucător, timp de 25 de ani. Şi-a pus ghetele în cui abia în primul an de mandat de primar, însă nu poate uita momentele extraordinare pe care le-a trăit un sfert de veac pe dreptunghiul verde… „Îmi aduc aminte primul meci pe care l-am jucat, la Genuneni. Aveam vreo 13 ani. Oficialii mi-au dat atunci nişte ghete mari să joc, de parcă erau bărci când le ţineam în picioare. Ce să mai şi alergi cu ele!!! Erau condiţii grele, dar totuşi jucătorii nu făceau niciodată nazuri. Am jucat pe ploaie cu gheaţă, nămol de nu se mai vedea glezna… Îmi aduc aminte că am avut meci la Vaideeni. Era atât de frig că, înainte de a intra pe teren, am băut toţi câte 100 de grame de coniac. În plus, ne îngheţaseră mâinile, că nu le mai simţeam. Ce să facem? Ne-am pus şosete de lână în mâini. A fost caterincă mare! Atunci, toţi puneam suflet când intram pe teren. Se juca din foarte mare pasiune. Plecam de la facultate, de la Sibiu, să joc miercurea în Cupa României, iar apoi sâmbăta în campionat. Nu puteam sta deloc departe de echipă. E o filă extrem de importantă din viaţa mea. Nu poţi uita niciodată cele mai mari trăiri… Mergeam câte două ore cu duba, înghesuiţi 20 de nebuni, până la Bălceşti. Când coboram, nu mai simţeam deloc picioarele. Erau şi bătăi mari, de orgolii. Meciul meciurilor era mereu cu Tomşani, rivala noastră de-o viaţă. Erau terenuri praf, cam peste tot. Am luat bătaie la Pojogi, la Pietrari. Mă rog, şi luam, dar şi dam… Nici eu nu eram prea cuminte! Jucam cu fratele meu, iar lumea ne spunea fraţii «Ciomăgari», pentru că jucam bărbăteşte, adică, dădeam la oase, să simtă adversarii. La Mateeşti, am ieşit cu poliţia de pe teren, că, altfel, se lăsa rău… Am fost alergaţi şi prin pădure… Au trecut aceste momente, iar anul acesta sper să promovăm în Liga a III-a. Este visul meu cel mai mare”, a povestit primarul din Costeşti, Toni Peştereanu.